Când aveam 15 ani, oamenii de 35 mi se păreau mari mari, adulți adulți, ce să mai. Știi, am văzut pe Facebook cum copiii lui V…da, V din liceu…au 10 ani…10, nu 2 sau 3!! Ieri mergeam la majorate împreună, la naiba! Nici tu nu te simți de vârsta asta? Mda, nici eu. Midlife. Așa… Continue reading Crize, midlife, greieri
Ai 16 ani. E început de vară. Rucsacele stau tolănite pe banca cea galbenă (azi nu mai e), ca două pisici etern obosite, la soare. Nici toboganul de piatră din Monument nu mai e... Pe faleză sunt doar pescarii, voi doi și doamnele în vârstă ce se plimbă singure, purtând toate aceleași pălăriuțe din paie.… Continue reading Vară, cărți și visuri
Photo by Polina Kovaleva on Pexels.com Martie...lună cu miros de zambile, mărțișoare în piept, primele raze calde de soare, adolescenți zgomotoși trăindu-și intens anii prin vreun parc și tu. În fiece martie un gând se zbate să te renască, poate din frica de a nu te uita de tot, într-o zi... Prin câte martie am… Continue reading Martie
Photo by Harrison Haines on Pexels.com Je t'ai toujours dit qu'une nuit, je vais commencer à écrire un livre sur nous deux. Car c'est seulement la nuit qui m'inspire. Je n'ai pas encore le courage pour le livre ou peut-être pas encore le temps pour trouver les mots justes à décrire parfaitement cette rencontre qui… Continue reading Sur les rencontres et d’autres malheurs
Je m’appelle Ella. Ella Smith. J’ai cinquante-cinq ans et j’enseigne la littérature dans un lycée. J’aime bien la photographie de Vivian Maier, passer des heures dans des musées, écouter du jazz, les enfants et, bien sûr, les livres. J’ai la chance de partager ma vie avec un homme magnifique qui s’appelle John Smith, ou le… Continue reading Chapitre 1
Photo by Anete Lusina on Pexels.com One day, I decided to quit. One day, I found myself again. That September morning, the day started just like any other day. I woke up, plugged in the coffee machine, put my mug with "Coffee is always a good idea" at its place, and took my morning shower.… Continue reading I quit!
Photo by Anna Tarazevich on Pexels.com Mon cher, Je t’écris cette lettre à 3h du matin, avec la fenêtre bien ouverte, comme il fait tellement chaud cette nuit. Tu sais, la ville est si tranquille. On dirait qu’elle se repose aussi pendant le week-end. J’ai essayé de m’endormir, mais toutes les discussions qu’on a eues… Continue reading Je t’aime, mais…
Roxana Gheorghe 