Dacă ești un empath, știi și tu că faci parte din categoria celor care dau mult. Prietenilor, partenerilor de viață, colegilor, oamenilor, în general. Pentru că asta fac cei ca tine. Ascultă, au răbdare, multă răbdare, sunt atenți la detalii, la cuvintele folosite (căci ele pot răni) și dau…iar și iar. Câteodată, unor oameni care nu vor decât să primească. Sau poate că de atât sunt în stare. Oricât de mult ți-ai dori să poată mai mult. Și atunci obosești. Apar frustrările, ruperile, bătutul de obraz de la cei care dau prea puțin, își fac apariția regretele, întrebările de ce am permis asta? De ce am stat atât? De ce ajung, mai mereu, să ofer mult unor oameni incapabili de a răspunde măcar pe jumătate la fel? De ce nu pot fi și eu ca ei?
Însă acele regrete nu își au rostul! Întrebările…da! Ele te fac să înțelegi.Și, poate, să fii mai atent. Să nu mai repeți. Să alegi mai bine. Oamenii. Bătăliile.
Ce contează e că…ai dat! Din inimă. Atât cât ai fost, unde ai fost, tu ai dat! În praful Universului în care ne vom întoarce cu toții, într-o zi, tu vei rămâne scris ca cel care a dat. Oricât de puțin a primit înapoi. Undeva, acolo unde rațiunea își arată limitele, tot ceea ce ai dat nu va rămâne nerăsplătit!
Roxana Gheorghe 