Poetry

POEZII

e o mare

responsabilitate

să fii părinte…

îi iei

haine (de firmă),

jucării Hi-Tech,

îi plătești

meditații de

vioară,

dans,

pictură murală,

abonamente

la sală

și

la HBO Go

și el

urlă, urlă, urlă

cât îl țin plămânii

mamă, tată

iubiți-mă!

auziți-mă!

lăsați-mă

să cad!

să mă dau

cu capul

de pragul

de sus,

să mă târăsc pe

coatele mele

până la

capătul drumului

unde zac

visurile și viața mea!

îi iei

de toate…

îți sacrifici

anii,

tinerețea,

conturile bancare

pe el/pe ea/pe ei

și el îți urlă

asta nu-i iubire!!

îți trimit

înapoi,

prin DHL,

într-o cutie mare mare

cu fundă de satin,

roz,

toate

jucăriile,

hainele,

banii cheltuiți,

ia-le tu

pe toate

și pune,

la schimb,

o fărâmă

de suflet

care aude.

e o mare

responsabilitate

să fii părinte

și

cât de ușor

poți eșua…

îi dai

de toate!

mai puțin

ce nu se poate

cumpăra…

***

făceam curat

astăzi

printre cutiile de care

ziceai

că o să strâng în ele

toate biletele de la muzee

și ambalajele de la bomboane.

ce ciudat!

suntem atât de siguri

pe noi,

pe visuri,

pe eternitate,

că nici nu știm

când tot ce mai rămâne

din ieri

sunt doar

biletele de la muzee

și

ambalajele de la bomboanele

mâncate în doi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s